O alta noapte

o altă noapte mă respiră
şi mă ispiteşte, pe acelaşi drum.
aceleaşi cuvinte…
prea puţine,
prea mult de spus.
pierdută, tremurândă,
cu palmele fluturi,
cu ochii închişi, de teamă,
deşi e mereu acelaşi drum.
mă ştie noaptea,
mă ştie viaţa,
ce-mi fuge cu disperare prin vene,
cum am fugit şi eu prin ea,
de-atâtea ori.
mă ştie timpul,
oprit o clipă între degetele atinse uşor,
ca o părere.
mai e puţin până Acasa,
dar zăbovesc pe drum, mereu,
în braţele vântului…
să mă întregească,
sa-mi şoptească,
sa-mi alunge neliniştea,
să pot deschide ochii.
mai lasa-ţi atingerea
să-mi spună ce simţi,
în palmele-mi fluturi,
pe buzele arse de vânt
şi cuvinte oprite.
sunt gata să pornesc din nou,
pe-acelaşi drum, în altă noapte

 

sursa foto: internet

SPRE UITARE

un inger fara treaba ma aduna,
de dupa ziduri cocosate si stihii,
sa imi asculte teama si sa-mi spuna
o dezlegare fericirii prea tarzii.

m-as arunca in gol de pe o piatra,
sa imi ucid norocul de-a iubi,
dar frigul noptii inca ma asteapta
si zidurile suiera pustii.

l-as intreba pe inger, intr-o doara,
dar stiu ca nu-mi raspunde imediat.
Acasa, timpul inca mai coboara?
statuse-o vreme, -atunci cand am plecat.

mi-e draga noaptea ce ascunde lumea!
imi da motive sa mai zabovesc…
pe drumul la jumate, numar vremea
si-o lacrima ce nu pot s-o opresc.

urasc cum curge-n voie, cautand
alti ochi nebuni in care sa se verse.
urasc cum striga-n noapte tot sperand
intr-un final idilic, de poveste!

doar vantul ma impinge sa traiesc.
imi sfasaie fara de minte dorul…
ma-ndeamna inc-o treapta sa pasesc
si l-am zarit pe inger luandu-si zborul.

cu geamul prea rece si palma fierbinte,
mi-e greu sa ating crampeiul de stea.
ma-nchin unui zeu ce iubeste si minte,
s-aprinda iar viata in inima mea.

cand vorbele pier si ma striga tacerea,
m-ascund si astept o alta chemare…
ma casun pe foaia ce-mi poarta durerea,
o frang si-o arunc spre uitare!

sursa foto: internet