Zero limite


e parcă prima dată când mi te arăţi,zero limite
deşi te ştiu de-atâtea clipe suspendate!
ţi-am fost uitarea frântă printre cărţi,
mi-ai fost abis şi dor şi sfântă trinitate.

te-am căutat cu-atâta-nfrigurare,
pe fiecare cale ce mi s-a deschis.
cum te-am strigat, prin ceruri şi pe mare!
când am plecat, şi Raiul s-a aprins!

m-am înfrăţit cu demoni şi cu îngeri,
deopotrivă le-am hrănit credinţa
cu viaţa mea, cu jurăminţi şi plângeri
în Paradis şi Iad mi-am transformat fiinţa!

dar mi-ai venit din neagra depărtare,
m-ai sfâşiat, m-am întregit în tine!
prea multe lumi au încăput în zare
şi toate şi-au cernut iubirea peste mine.

mă sufli tremurândă în lumină
când numele-ţi pe buze-mi se desface.
cum îmi zâmbeşti!… privirea ta m-alină,
sunt zero limite, e astăzi şi e pace!

Anunțuri

Opreşte-mă!


îmi număr iar secundele-napoiopreste-ma!
spre-aceeaşi viaţă ce îmi arde ochii;
mă soarbe timpul dezgolit de noi
şi vânturile-mi desenează albe rochii.

mă-ntorc, vârtej, prin praf de nonfiinţă
şi-abisul mă desface în tăceri.
îmi dau uitării tot ce e credinţă,
ce-a mai rămas din mine, stă agăţat în ieri.

opreşte-mă! mă strigă iar pe nume!
să mă-ntregesc în gândurile tale…
să-ţi fiu întâiul vis, la început de lume,
trăire să iţi fiu şi lacrimă în cale.

rosteşte-mă! se-adună-n taină stele
şi iţi privesc iubirea cu mirare.
li-s aripile îngerilor grele,
de-atâta dor şi-atâta departare.

apusul mi se lasă peste zare
şi filele se spală de cuvinte.
pe alte ceruri, mai răsare-un soare
şi plouă cald, cu-aducere aminte.

Ţie


pe pragul şubred, scârţâind a vreme,tie
iţi laşi o clipă visul obosit.
mă doare verdele ce-n ochi ţi se aşterne
şi teama ta, de încă un sfârşit.

ţi-e sufletul bătrân, de-atâta întristare
şi de-ntrebări ascunse-n praf de gând.
te-aşteaptă viaţa, dincolo de zare;
povestea ta, uitată pe Pământ.

în palme îţi e scrisă lumea-ntreagă;
eşti tot ce-a fost şi încă va mai fi,
dar umbrele nicicând n-au să-nteleagă,
tăcerea grea, din nopţile-ţi pustii.

s-a frânt Întregul, să mi te trimită
şi calea ţi-e urmată chiar de zei.
doar tu te miri, in uşa-ncremenită,
ca eşti perfect, când vezi prin ochii mei..

 

Sursa foto: internet