Vremea stiloului


jane readingAm trait vremea stiloului cu penita, umplut din calimara de sticla. Inca imi place scartaitul surd cu care lasa urme pe foaie. Parca altfel se insira cuvintele…Mai cu viata, mai pline de inteles si simtire. Le poti atinge, pricepe; le poti zambi. Le poti strange la piept si ascunde sub perna. Sa-ti umple visele.

Am pastrat cateva scrisori. Pe hartia ingalbenita, cuvintele sunt la fel de vii. Le-am tinut, cred, peste timp, pentru ca pur si simplu nu am putut sa le frang, sa strivesc acele nerostiri asezate cu drag.
Atunci nu mi-as fi inchipuit ca oamenii vor ajunge sa-si tasteze gandurile.carti, stilou
N-am mai gasit de mult emotia pe care o traiam cand primeam pe furis, intr-o pauza la scoala, ori inainte de a pleca spre casa, o bucata de hartie plina de randuri tremurate, vibrande. De cele mai multe ori o tineam ascunsa in buzunar,lipindu-mi palma de ea, sa o simt, sa nu cumva sa o pierd, pana ajungeam acasa, in camera mea. Acolo, ca in mare taina, inchideam usa, sa nu ma stie nimeni, si o desfaceam incet, asa cum deschizi un loz, sperand sa fie castigator. Usor, cuvintele se dezvaluiau doar pentru mine, ma mangaiau, ma dezmierdau, ma faceau parte din povestea lor…si parca auzeam penita scartaind pe foaie.

Acum vin toate reci si grele, pe email, pe telefon, pe facebook. Toate literele-s la fel, randurile se sufoca in acelasi tipar. Ca o armata ce marsaluieste in fata ochilor mei, pana la impietrire. In spatele lor se afla doar zgomotul ventilatorului unui calculator prea mult conectat la retea. Shut down! Vor fi si maine acolo, daca nu le dau delete. Dar n-or avea curajul sa se lase mangaiate, sa se mire de ingalbenirea hartiei si n-or sti sa umple vise.
Curand, cutiile de lemn pentru scrisori vor fi si ele doar povesti. Eu inca o deschid pe a mea, in fiecare zi, sperand ca voi trai din nou bucuria de a despaturi cu grija o bucata de hartie scrisa cu cerneala. Cu stiloul cu penita, umplut din calimara de sticla.

 

sursa foto: internet