aşa iubind

aşa iubind, îţi mai şoptesc o mantră
şi-mi scriu adânc, în palme, jurăminţi.
fac legământ, cu iarba încolţită-n piatră,
şi port din nou veşminte de dorinţi.

aşa iubind, tu pregăteşte-mi calea;
închină-mă arzândă pe pământ,
să mă-nfioare vântul şi iertarea,
cât îţi aduni suflarea, în cuvânt.

se frânge-n pumni tărâna, printre frunze,
foşnesc secundele rămase între noi;
suntem idei, imaginaţi pe pânze,
trăieşte-ne, acum…pe amândoi!

aşa iubind, cu ochii tăi aş plânge,
cu inima-ţi bătând în pieptul meu,
şi toate vieţile în mine ţi le-aş strânge;
aşa să îmi ajute Dumnezeu!

 

Sursa foto: Internet

Zero limite

e parcă prima dată când mi te arăţi,
deşi te ştiu de-atâtea clipe suspendate!
ţi-am fost uitarea frântă printre cărţi,
mi-ai fost abis şi dor şi sfântă trinitate.

te-am căutat cu-atâta-nfrigurare,
pe fiecare cale ce mi s-a deschis.
cum te-am strigat, prin ceruri şi pe mare!
când am plecat, şi Raiul s-a aprins!

m-am înfrăţit cu demoni şi cu îngeri,
deopotrivă le-am hrănit credinţa
cu viaţa mea, cu jurăminţi şi plângeri
în Paradis şi Iad mi-am transformat fiinţa!

dar mi-ai venit din neagra depărtare,
m-ai sfâşiat, m-am întregit în tine!
prea multe lumi au încăput în zare
şi toate şi-au cernut iubirea peste mine.

mă sufli tremurândă în lumină
când numele-ţi pe buze-mi se desface.
cum îmi zâmbeşti!… privirea ta m-alină,
sunt zero limite, e astăzi şi e pace!