un vas uitat


Motto: un vas uitat
înfometaţi de vraja
lui “a şti”
înghiţim instantaneu
tot ceea ce raţiunea ne serveşte.
amăgiţi,
amăgim la rândul nostru
cu umbra ideii de absolut;
uităm un lucru:
Atlantida s-a scufundat
sub ochii noştri.

un vas uitat navigă-n ceaţă, pe marea aspră, de granit,
cu vela mare răsturnată şi cu catargul amorţit.
de cart nu-i nimeni, să anunţe:”Pământ! Pământ, în depărtare!”
doar luna, prin perdeaua deasă, îşi cerne raza, cu mirare.

un marinar a scris odată, pe puntea astăzi putrezită,
cu-n cui, un nume de sirenă, ce-i apărea îndrăgostită
şi îi cânta de Atlantida, doar lui, din valuri înspumate,
cu voce albă, siderală, şi alge-n păr, noapte de noapte.

ea îi spunea de Thoth atlantul şi de tăbliţele-i smarald,
de-nţelepciunea din Amenti, ascunsă toată sub un fald,
îi promitea aeoni de viaţă şi timp întors în propriul pântec,
doar să coboare în adâncuri, urmându-i calea, după cântec.

“vei deveni copil-lumină şi vei gusta din nemurire,
când adormit tu vei renaşte, cunoaşterea-ţi va fi trăire!
şi ah…iubirea! de îţi pare că o pricepi acum, cumva,
o vei simţi doar când de-a-ntregul vei renunţa, la viaţa ta!

căci tot albastrul ce ‘nainte-ţi se-ntinde astăzi calm în zare,
nu-i decât biată amăgire a unui unui val purtat de mare.
ascultă deci! goleşte clipa, cea construită din suspine
adună-ţi pânzele neşansei şi lasă-ţi tâmpla, lângă mine.”

trinchetul scârţâie la prova şi cuibul rândunicii-i frânt.
se-aude ceaţa cum se lasă, pe arboretele înfrânt…
din artimon, doar amintire; un ciot la pupa, aplecat.
prin rămăşiţe scuturate, doar zburătorul stă legat.

pe punte, numele se şterge şi înfloresc corali sub ape.
cei ce acceptă îndrumarea, călăuziţi vor fi, de-aproape.
să fie ceaţa? vraja lunii? în larg, e linişte acum
şi crâsma plină, râde-n hohot:”e doar un biet pescar nebun!”

 

Sursa foto: internet

Anunțuri

Imi pare…


obositã…de tristețea lumii…12065578_10153648037663766_7876962766536890120_n
atât! îmi pare
cã iubirea e doar un joc de cuvinte
aruncate într-o doarã,
când sufletele cautã „a înțelege”
cum e sã trãiești.
poți înțelege tabla înmulțirii
și algoritmul rețelei ce te face prizonier.
atât! îmi pare
cã suferința se simte!
cã iubirea se simte!
cã recunoștința se simte!
dar noi…căutãm sã înțelegem
și sã ne facem înțeleși.
te-ai gândit vreo clipã
cum mã îndoaie suferința ta,
pânã la descompunere?
cum îmi treci prin vene?
cum mã înalțã și mã adunã iubirea ta?
cum mã așeazã în luminã…
cum m-am frânt când m-ai ucis
în mintea ta, de atâtea ori…
nu caut sã înțeleg,
pentru cã am trecut de mult
de tabla înmulțirii
și de algoritmi.
eu ard,
cu parfum de mir și tãmâie,
pe altarul rece al unui vrãjitor rãtãcit
care și-a uitat descântecele
și sugrumã vibrația cuvintelor,
fixând margini infinitului,
cãutând sã transforme trãirea
în schemã logicã,
cu nebunia ultimelor puteri…

 

sursa foto: internet

Secunda talisman


o clipă doar… mai lasă-mi numeleSecunda talisman
dezlegat în şoaptă pe buzele tale,
să mi-l sorb la loc şi să-l respir pe-al tău.
nu te grăbi! oricum timpul a uitat de noi.
secunda a stat de mult,
talisman în palma eternităţii.
când orele vor porni din nou să curgă,
vom curge cu ele, în uitare.
trăieşte-mă încet,
cât vremea e ocupată cu zgomotul lumii.
adună-mă în taină,
până nu va mai fi nimic de aflat.
rosteşte-mă ca pe un descântec,
până la linişte deplină
şi rămâi acolo, în secunda-talisman,
până ce întunericul trimis după noi,
se va transforma, la rându-i, în lumină.

 

Sursa foto: Internet

Zero limite


e parcă prima dată când mi te arăţi,zero limite
deşi te ştiu de-atâtea clipe suspendate!
ţi-am fost uitarea frântă printre cărţi,
mi-ai fost abis şi dor şi sfântă trinitate.

te-am căutat cu-atâta-nfrigurare,
pe fiecare cale ce mi s-a deschis.
cum te-am strigat, prin ceruri şi pe mare!
când am plecat, şi Raiul s-a aprins!

m-am înfrăţit cu demoni şi cu îngeri,
deopotrivă le-am hrănit credinţa
cu viaţa mea, cu jurăminţi şi plângeri
în Paradis şi Iad mi-am transformat fiinţa!

dar mi-ai venit din neagra depărtare,
m-ai sfâşiat, m-am întregit în tine!
prea multe lumi au încăput în zare
şi toate şi-au cernut iubirea peste mine.

mă sufli tremurândă în lumină
când numele-ţi pe buze-mi se desface.
cum îmi zâmbeşti!… privirea ta m-alină,
sunt zero limite, e astăzi şi e pace!