Timpul se prefacea ca doarme


timpul se prefăcea că doarme
în dimineața ruptă
de ora vrăjitoarelor
când m-ai găsit frământând
rugăciuni
peste linia destinului,
laolaltă cu visul din prima viață.
strigăte
iertări
duh sfânt
numele tău
prindeau rădăcini
în carnea buzelor mele.
eşti aici
aici…ți-am spus
când tu mă dezveleai nepăsător
de teama tuturor zbaterilor
între lumi,
şoptindu-mi că deşi nu înțelegi
ce înseamnă Acasă
mă poți duce acolo oricând
dintotdeauna
şi că inima mea
nu va mai trebui să învețe
cum să-şi scrie mersul
între zbor şi paşi,
pentru că visele
sunt măturate mereu
din calea trecătorilor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s