îţi cer iertare

îţi cer iertare…ţie, mie,
căci nu ştiu altfel…nu mai ştiu
cum să mă-nchin, sau să mă aflu,
cum să mai cer, ori să mai fiu.

mă dor castanii arşi de soare,
din drumul meu; mereu acelaşi drum,
nepăsător la jertfe şi la patimi,
la fel de însetat de dor e şi acum.

o să-mi aştern credinţa drept ofrandă
în faţa ta, în faţa mea, ca-ntotdeauna.
aştept din nou, în taină, izbăvirea
şi-o altă viaţă, care mi-e totuna.

că m-ai găsit, că încă mă vei pierde,
îţi cer iertare şi iţi mulţumesc!
mă vei culege-n urma, cu o vrajă,
şi îmi vei spune iarăşi, să iubesc.

 

Sursa foto: Internet

Cu vãl de vrajã nouă

cu vãl de vrajã nouã, mă învelesc în noapte
și ploaia îmi ascunde descântecul târziu.
e prea aproape clipa și cerul mi se zbate,
sub ropote de gânduri șoptite în pustiu.

mã chemi și-a ta chemare îmi redeschide calea,
spre inima-ți flămândă de dragoste și vis;
te știu cum știe valul că una e cu marea,
când strigi cu glas de înger, cãzut din Paradis.

îmi pregãtesc altarul. ca jertfă, praf de stele
și nuferi albi din lacul cel tulbure de dor.
tu strângi în palme patimi – eu desenez cu ele
un cerc de foc pe trupu-ți împovărat de zbor.

prin vene-ți ard dorințe…hai, aflã-mã, mã simte!
cum simți pe buze vântul, purtând numele meu.
adunã-mã în tine, mã soarbe de cuvinte,
sã-mi fii izvor de viațã, credință sã-ți fiu eu!

 

Sursa foto: Internet