Imi pare…


obositã…de tristețea lumii…12065578_10153648037663766_7876962766536890120_n
atât! îmi pare
cã iubirea e doar un joc de cuvinte
aruncate într-o doarã,
când sufletele cautã „a înțelege”
cum e sã trãiești.
poți înțelege tabla înmulțirii
și algoritmul rețelei ce te face prizonier.
atât! îmi pare
cã suferința se simte!
cã iubirea se simte!
cã recunoștința se simte!
dar noi…căutãm sã înțelegem
și sã ne facem înțeleși.
te-ai gândit vreo clipã
cum mã îndoaie suferința ta,
pânã la descompunere?
cum îmi treci prin vene?
cum mã înalțã și mã adunã iubirea ta?
cum mã așeazã în luminã…
cum m-am frânt când m-ai ucis
în mintea ta, de atâtea ori…
nu caut sã înțeleg,
pentru cã am trecut de mult
de tabla înmulțirii
și de algoritmi.
eu ard,
cu parfum de mir și tãmâie,
pe altarul rece al unui vrãjitor rãtãcit
care și-a uitat descântecele
și sugrumã vibrația cuvintelor,
fixând margini infinitului,
cãutând sã transforme trãirea
în schemã logicã,
cu nebunia ultimelor puteri…

 

sursa foto: internet

Anunțuri

Cu vãl de vrajã nouă


cu vãl de vrajã nouã, mă învelesc în noapteCu vãl de vrajã nouă
și ploaia îmi ascunde descântecul târziu.
e prea aproape clipa și cerul mi se zbate,
sub ropote de gânduri șoptite în pustiu.

mã chemi și-a ta chemare îmi redeschide calea,
spre inima-ți flămândă de dragoste și vis;
te știu cum știe valul că una e cu marea,
când strigi cu glas de înger, cãzut din Paradis.

îmi pregãtesc altarul. ca jertfă, praf de stele
și nuferi albi din lacul cel tulbure de dor.
tu strângi în palme patimi – eu desenez cu ele
un cerc de foc pe trupu-ți împovărat de zbor.

prin vene-ți ard dorințe…hai, aflã-mã, mã simte!
cum simți pe buze vântul, purtând numele meu.
adunã-mã în tine, mã soarbe de cuvinte,
sã-mi fii izvor de viațã, credință sã-ți fiu eu!

 

Sursa foto: Internet

Opreşte-mă!


îmi număr iar secundele-napoiopreste-ma!
spre-aceeaşi viaţă ce îmi arde ochii;
mă soarbe timpul dezgolit de noi
şi vânturile-mi desenează albe rochii.

mă-ntorc, vârtej, prin praf de nonfiinţă
şi-abisul mă desface în tăceri.
îmi dau uitării tot ce e credinţă,
ce-a mai rămas din mine, stă agăţat în ieri.

opreşte-mă! mă strigă iar pe nume!
să mă-ntregesc în gândurile tale…
să-ţi fiu întâiul vis, la început de lume,
trăire să iţi fiu şi lacrimă în cale.

rosteşte-mă! se-adună-n taină stele
şi iţi privesc iubirea cu mirare.
li-s aripile îngerilor grele,
de-atâta dor şi-atâta departare.

apusul mi se lasă peste zare
şi filele se spală de cuvinte.
pe alte ceruri, mai răsare-un soare
şi plouă cald, cu-aducere aminte.

a câta oară, suflet?


îmi desenează gândul înca o poveste,Collage (3)
despre noi doi…şi-mi plouă iar în noapte.
de peste timp, iubirii dau de veste
că sunt aici. Mă învelesc în şoapte,

că-mi doare clipa goală de cuvinte
şi palmele în care-ţi frâng chemarea.
te-adun din lacrima ce vrea să te alinte,
te strâng la piept, cu cerul şi cu marea!

cum îmi respiri în vene, cu mirare!
cum mă cunoşti, în orice tresărire!
din ochii-mi flori, am ridicat altare,
să mi te-nchin în fiece privire!

şi cât sunt de frumoasă, când mintea ta îmi scrie
puzderii de ecouri, pe trupul tremurând!
mă duci din nou Acasă şi mă redai iar, mie!
a câta oară, suflet? şi câte vieţi la rând?…

 

Sursa foto: Internet

O alta noapte


o alta noapteo altă noapte mă respiră
şi mă ispiteşte, pe acelaşi drum.
aceleaşi cuvinte…
prea puţine,
prea mult de spus.
pierdută, tremurândă,
cu palmele fluturi,
cu ochii închişi, de teamă,
deşi e mereu acelaşi drum.
mă ştie noaptea,
mă ştie viaţa,
ce-mi fuge cu disperare prin vene,
cum am fugit şi eu prin ea,
de-atâtea ori.
mă ştie timpul,
oprit o clipă între degetele atinse uşor,
ca o părere.
mai e puţin până Acasa,
dar zăbovesc pe drum, mereu,
în braţele vântului…
să mă întregească,
sa-mi şoptească,
sa-mi alunge neliniştea,
să pot deschide ochii.
mai lasa-ţi atingerea
să-mi spună ce simţi,
în palmele-mi fluturi,
pe buzele arse de vânt
şi cuvinte oprite.
sunt gata să pornesc din nou,
pe-acelaşi drum, în altă noapte

 

sursa foto: internet

IN GANDURILE TALE


IN GANDURILE TALEgaseste-ma in gandurile tale
si spune-mi, ce simti
cand stii ca imi e dor?
dor sa te astept,
la o rascruce
de sentimente frante,
de strigate la cer,
sa te astept acolo,
in mijlocul drumului,
nestiind de ce vii, de unde,
sau cine te-a trimis.
spune-mi , ce simti
cand stii ca te visez?
in nopti cu luna plina
si castani infloriti,
cu tampla asezata usor
pe vorbele tale, cu frica
sa nu strivesc vreo soapta,
sa le aud pana in zori,
nestiind de ce te ascult
iar si iar…
de ma gasesti in gandurile tale,
ce simti, cand stii ca imi e teama?
teama de dor si de vise,
de toate cuvintele si nerostirile
ce ai putea sa le-ntelegi
intr-o buna zi, zabovind prin amintiri.
pastreaza-ma de simti ca iti e bine,
intre doua idei si o parere,
nestiind sa ma uiti
sau cum sa ma gandesti…

sursa foto: internet