era o zi de mai


era o zi de mai cu oameniera o zi de mai
mulți oameni şi puf de păpădie
(taraxacum îi spune, ca o dezlegare de lume)
mă tot întrebam cine te-a împrumutat
şi pentru cât timp
dar oamenii îmi zâmbeau intenționat
suflând în tijele goale
ca un cor de îngeri aflat în vacanță.
în mine ploua cu toate viețile
şi te vedeam purtând la tâmple urme de mir.
la capătul privirii mele,
o insectă agoniza pe spate
agățându-se de fire imaginare.
nici nu ştiu câte picioare avea,
dar ale lor erau atât de multe…
i-am întins o frunză aproape verde
şi aripile ei au acoperit o clipă zgomotul inegal.
o femeie în genunchi încerca să mă afle
dar eu mă simțeam născătoare de suflete.
mirul încă îți stăruie pe tâmple
şi în dreptul inimii mele.
viețile şi-au oprit curgerea.
taci!
oamenii aplaudă, mestecând cozi de păpădie.
în palmele mele, clipa se însuflețeşte.
îi întind o frunză aproape verde..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s