nu încă…


nu incasă nu clipeşti…nu încă! dă-mi iertare…
divinul mă adună-n ochii tăi,
văd lotuşi înflorind în depărtare
şi-mi pleacă vieţi, din sufletul văpăi.

prin palme-mi trec furtuni de ani-lumină,
mă recunosc şi-mi par necunoscută,
atâtea lumi prin vene îmi suspină,
atâţia sori…şi încă-ţi stau, tăcută.

mă plângi deja? cum mă goleşti de tine
şi cum se zbat cocori, strigând, în zbor!
în cer, ni-s aripile îngerilor pline
de-aducere aminte, izbăviri şi dor.

 

Sursa foto: Internet

Anunțuri

nu e de-ajuns…


nu e de-ajuns cât mă prefac în carte,nu e de-ajuns
să-mi scrii pe pagini goale răni de gând.
îmi torni furtuni, cu slove apăsate,
mă descompui pe alb, rând după rând.

nici nu mai ştiu să fiu, ce-am fost odată,
te joci mereu, cu întregirea mea.
mă tot citeşti, adaugi o erată,
te miri, mă mir şi eu, cum sunt a ta…

pui semne frunze, aripi răsturnate,
ascuţi creioane-n fluturi de cristal
şi mă deschizi din nou, la jumătate,
cu vuiet lung de val, lovit de mal.

dar nu-i de-ajuns cât mă prefac în carte!
m-ai scrie şi pe scoarţă de copaci,
să îţi rămân citită-n iarbă…parte
din răvăşirea iernii, printre crini şi maci.

o să mă laşi apoi pe-un raft de stâncă,
uitată, cât îţi mai culegi tăceri.
cu Horus strajă,-n linişte adâncă,
îmi pleci şi-mi vii mereu, de nicăieri.

fugi iar cu foi din mine, cu fragmente,
ascunzi în palme fire de cuvânt,
mă tot refaci, din patru elemente,
mi-eşti foc şi apă…aer şi pământ!

 

Sursa foto: internet