ego sum qui sum

ego sum qui sum

verdele inimii îmi separă lumile
între care respir. e bine!
sunt exact cine vreau să fiu,
ca într-un tablou al lui Hieronimus
în care emoția
se cuantifică prea târziu.

pesemne am reuşit să înşel
întreaga suflare. şi scribii
care-ți pătimesc în umbra minții,
ascuțind creioane la ambele capete,
cu nebunie, invocând toți sfinții.

eşti prea obosit să mă scrii
cu mâna ta. ştiu…
m-ai exila acolo, printre rânduri,
să mă trăieşti sub toate formele
şi-apoi să mi te ştergi din gânduri.

pentru că
sunt exact cine vreau să fiu,
ca într-un tablou al lui Hieronimus
în care dorințele
se cuantifică prea târziu…