Iubiri pentru o vreme ploioasa / Autor Ovidiu Vranceanu

Iubiri pentru o vreme ploioasa

Era soare când am căzut în admiraţia zâmbetului tău.
Erai calda şi faină şi părul îţi cădea lin pe spate.
Spuneai că nimic nu te poate scoate din ale tale şi, totuşi, eu
Te-am scos. Pentru o zi, două.
Pe trupul tău vedeam grămezi de celsiuşi adunându-şi forţele…

Şi-apoi a început ploaia care-mi curgea în ochi,
În vis, în suflet. O ploaie care mi-a înecat speranţa şi
m-a făcut să realizez că nimic nu rezistă pe planeta asta.
Toţi trecem. Dar poate, acum (şi poate nu doar acum)
Am putea să facem ca inimile noastre să fie prelungiri ale
Gândurilor.

Plouă. Eşti tot faină şi caldă. Dar te joci în mintea altui bărbat.
Din când în când apari şi zâmbeşti şi gândurilor mele.
Şi-apoi dispari lăsându-mi imaginea buzelor tale întipărită pe gură…