VENTRILOCUL EDUARD SANDU SAU VOCEA DIN SPATELE UNEI PAPUSI CU SUFLET


“credinta mea este ca noi suntem ingeri unii pentru altii”eduard sandu

Acum mai bine de un an, am vazut la “Romanii au talent” un om intrand pe scena cu o papusa. Au fost de ajuns cateva secunde pentru a-mi capta intreaga atentie, cum niciunul dintre concurenti nu o mai facuse. Mi-am spus atunci ca omul acesta o sa ajunga departe, cel putin in concurs. L-am urmarit pana in finala unde pur si simplu mi-a taiat rasuflarea. Sapte minute de show, pline de energie pozitiva, de talent, de viata, si un minut in care am uitat pur si simplu sa respir. Un minut in care, manuind doua papusi, Eduard a cantat simultan pe trei voci. Ceva ce nu mai vazusem niciodata. Mi-as fi dorit atunci sa revad iar si iar acel moment, sa ma conving ca e real. Il vazusem pe Jeff Dunham, unul dintre cei mai cunoscuti ventriloci, in foarte multe spectacole, pe internet si mi se parea grozav. Acum insa aveam senzatia ca tot ce vazusem era departe de ceea ce reusise Eduard sa faca. Sa transmita fantastic, dincolo de numarul in sine. Sa insufleteasca acele papusi si sa te aduca in platou, langa el, din fata ecranului unui televizor.

Am avut marea bucurie de a-l cunoaste personal, de a vorbi cu el si a-l admira pentru talent si omenie.

-Cine este Eduard Sandu? Cum te-ai defini tu, pentru cei care nu te cunosc?

Continuă să citești VENTRILOCUL EDUARD SANDU SAU VOCEA DIN SPATELE UNEI PAPUSI CU SUFLET

Anunțuri

Sculptor Ioan Croitor Bradescu


Sculptor Ioan Croitor BradescuSculptorul Ioan Croitor Bradescu

scopul trecerii noastre prin viata este redobandirea unitatii cu Intregul, a identitatii Divine”

Mi-a fost dat sa cunosc inca un Om. Un Maestru care, in simplitatea sa, se numeste singur “doar un palmas”. Genial, de o modestie rar intalnita, patruns de lumina si credinta, un insufletitor al lemnului, al “strambaturilor” intalnite inaintea pasilor sai.

Am urcat pe aleea de sub Tampa cu emotie si parca drumul catre Turnul Lemnarului, unde isi avea Domnia sa atelierul, devenea tot mai anevoios. Am zabovit o clipa, inainte de a cobori treptele spre usa grea, larg deschisa, ca o gura spre o alta dimensiune.
Am batut usor, cu sfiala, ca si cum m-as fi aflat in fata unei chilii monahale.coloane

–Bucurosi de oaspeti? intreb.

–Intra, spuse el cu voce blanda, si imi zambi larg. Ochii sai plini de intelepciunea adanc si tainic pastrata a strabunilor, pareau ca ma citesc ca pe o carte deschisa.
In camaruta mica, impanzita de lucrari, aerul mirosea proaspat, a lemn insufletit.
Ne-am asezat pe doua scaunele mici, rotunde, in fata unei mese cu blat gros si adancituri incrustate din loc in loc, sub forma de bol. Am ramas cu ochii atintiti asupra lemnului masiv, putin finisat, in care se zareau noduri, linii neregulate si mi-am trecut usor, aproape involuntar, palmele peste ea, peste masa, s-o pricep mai bine, sa ii simt textura.

Continuă să citești Sculptor Ioan Croitor Bradescu