Secunda talisman


o clipă doar… mai lasă-mi numeleSecunda talisman
dezlegat în şoaptă pe buzele tale,
să mi-l sorb la loc şi să-l respir pe-al tău.
nu te grăbi! oricum timpul a uitat de noi.
secunda a stat de mult,
talisman în palma eternităţii.
când orele vor porni din nou să curgă,
vom curge cu ele, în uitare.
trăieşte-mă încet,
cât vremea e ocupată cu zgomotul lumii.
adună-mă în taină,
până nu va mai fi nimic de aflat.
rosteşte-mă ca pe un descântec,
până la linişte deplină
şi rămâi acolo, în secunda-talisman,
până ce întunericul trimis după noi,
se va transforma, la rându-i, în lumină.

 

Sursa foto: Internet

Opreşte-mă!


îmi număr iar secundele-napoiopreste-ma!
spre-aceeaşi viaţă ce îmi arde ochii;
mă soarbe timpul dezgolit de noi
şi vânturile-mi desenează albe rochii.

mă-ntorc, vârtej, prin praf de nonfiinţă
şi-abisul mă desface în tăceri.
îmi dau uitării tot ce e credinţă,
ce-a mai rămas din mine, stă agăţat în ieri.

opreşte-mă! mă strigă iar pe nume!
să mă-ntregesc în gândurile tale…
să-ţi fiu întâiul vis, la început de lume,
trăire să iţi fiu şi lacrimă în cale.

rosteşte-mă! se-adună-n taină stele
şi iţi privesc iubirea cu mirare.
li-s aripile îngerilor grele,
de-atâta dor şi-atâta departare.

apusul mi se lasă peste zare
şi filele se spală de cuvinte.
pe alte ceruri, mai răsare-un soare
şi plouă cald, cu-aducere aminte.