era în zid


era în zidera în zid
el
era zidul
şi ochii îl priveau dintr-un vers paralel
mulți şi muți
fără să îl cunoască.
el se vedea în fiecare,
se neştia aproape
şi ochii clipeau ştergându-l din oglinzi
apoi făceau schimb de locuri
îi treceau degete, zâmbete, nume
ploi, aripi şi clovni
umbre şi cruci
cuvinte care îl smulgeau din rădăcini
fără să le audă.
timpul îi sângera pe tâmple
pocnind din palme
cu fiecare lenm aruncat în foc
crengile îi subțiau mersul înăuntru
căutând mărturisirea zorilor.
un om s-a sprijinit de mine! a strigat.
i-am simțit gândul, viața, trecerea!
un om mi s-a aşezat pe inimă!
ce priviți voi?
ciopliți-mi mâini,
să-mi pot pipăi ochii
şi apoi să mă cioplesc singur,
până ce țărâna se va întoarce în țărână
până ce secundele zdrobite
îmi vor reflecta chipul!

erau în zid
ei
erau zidul.

Sursa foto: Internet

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s