Atunci cand sufletele nu au glas…


Atunci cand sufletele nu au glasCand nu stii sa-ti ascuti creionul, iti ascuti sabia.

Cuvintele nu ucid, ucide lipsa de educatie, ucide saracia, ucide habotnicia!

Cine ajunge sa ia vieti, sa distruga, sa-si potoleasca foamea cu suferinta?

Cei care au impresia ca le vorbeste un Dumnezeu nascocit, pentru ca nu le-a vorbit nicicand un dascal. Cei ce n-au ascultat povesti copii fiind, cei ce n-au vazut niciodata cum se creeaza, ci doar cum se darama.

Un creier gol in capul unui om flamand devine arma letala!

Ma uit si eu asa, impietrita in fata celor intamplate, si nu pot sa nu constat cum din cel putin ultimele doua generatii care au reusit sa termine un liceu, jumatate sunt semianalfabeti care habar nu au in ce directie sa priveasca.

Haideti sa punem o perfuzie educatiei si sa-i intindem o mana de ajutor!

Haideti sa cautam dascalul, nu omul blazat de la catedra care se gandeste ca oricum vorbeste degeaba. Sa-l gasim, sa-l sprijinim si sa-i multumim ca datorita lui, copiii nostri vor sti sa se lupte cu cuvinte, nu cu gloante!

Hai sa mai cumparam din cand in cand cate o carte. Si creioane. Sa avem ce ascuti!

Je suis Charlie! 😦

 

sursa foto: internet

Anunțuri