iubite, auzi cum se tânguie pământenii


iubite, auzi cum se tânguie pământeniiiubite, auzi cum se tânguie pământenii
dincolo de ziduri,
la colțuri de viață încercănate-n albastru?

povara dimineților goale
le apleacă tâmplele în albii secate
gene de plumb pun gratii vederii înguste
lumina ia urma paşilor îngropați în stâncă.

şi ție ți-e greu să-i asculți, nu-i aşa?
să-i ştii rătăcind înfrigurați.
palme uscate le strâng pe trup
zdrențele ultimei nopți
în care au îndrăznit să viseze.

pe suflete arse trec funii flămânde..
aşteaptă cu mine, pe tărâmul oglinzilor,
lângă porțile de lemn!
e timpul să se afle întregi
dincolo de umbre,
dincolo de Noi!
iubite, crezi că ei ne aud?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s