Ţie

pe pragul şubred, scârţâind a vreme,
iţi laşi o clipă visul obosit.
mă doare verdele ce-n ochi ţi se aşterne
şi teama ta, de încă un sfârşit.

ţi-e sufletul bătrân, de-atâta întristare
şi de-ntrebări ascunse-n praf de gând.
te-aşteaptă viaţa, dincolo de zare;
povestea ta, uitată pe Pământ.

în palme îţi e scrisă lumea-ntreagă;
eşti tot ce-a fost şi încă va mai fi,
dar umbrele nicicând n-au să-nteleagă,
tăcerea grea, din nopţile-ţi pustii.

s-a frânt Întregul, să mi te trimită
şi calea ţi-e urmată chiar de zei.
doar tu te miri, in uşa-ncremenită,
ca eşti perfect, când vezi prin ochii mei..

 

Sursa foto: internet