îmi taci şi ştiu…


îmi taci şi ştiu…îmi taci şi ştiu...
mă desenezi în taină,
desculț, ca într-un templu părăsit,
în care doar iubirea se închină
şi verdele, în piatră încolțit.
îți tac…mă mir
cum fluturi se aşază
în palmele-ți deschise către cer,
ca într-o rugă nerostită încă…
de unde vii? aş îndrăzni să sper
că îmi vei contura şi o fereastră,
prin care să privesc în lumea ta,
din necuvânt, spre început de viață.
adună-mă…cât timpul va mai sta.
să-mi pui dorinți în vene, şi culoare,
în ochi să-mi ardă veşnic focul viu,
trezeşte-mă, la naştere de lume..
să nu mai taci! hai, lasă-mă să-ți fiu!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s