„Capra cu trei iezi”, sau ciopârţirea divinului de la primele manifestări


Capra cu trei iezi, sau ciopârţirea divinului de la primele manifestăriNu le-am citit niciodată copiilor „Capra cu trei iezi”. Sau „Scufiţa roşie”. Sau…
Au auzit de ele pe traseu, când au devenit „lecturi obligatorii”. Nu i-am scutit de prea multe, aşa cum speram, le-am întârziat doar frângerea aripilor. Drept urmare, au învaţat sa lupte pentru ele. Pentru aripi.
Le-am recitat în schimb, la infinit, „Luceafărul”, în timp ce mâinile îmi deveneau tot mai tremurânde şi grele, în încercarea de a-i adormi. Sunt convinsă că nu înţelegeau atunci, printre reprize de plâns şi dat din picioruşele mici si energice, profunzimea versurilor. Dar măcar vibraţia cuvintelor era alta. Şi până ajungeam eu la „nemuritor şi rece”, ei erau de mult adânciţi în somn. Am rămas uimită acum două luni, când, într-o seară, David care imediat face nouă ani, m-a rugat să-i spun o poveste, după care a continuat: „Luceafărul”. A adormit şi acum, ca atunci, pe când el, Hyperion, îşi începea călătoria către Demiurg.
Toată fascinaţia din ochii lui…divină!
Toată teama şi ciopârţirea de suflet la auzul „decapitării iezilor”…pe când eu l-am „integrat în sistem”.
Îmi aduc aminte de bunicul meu, care mi-a citit întruna, de când am deschis ochii, despre univers, stele, versete din Bhagavad-Gita, ce pentru mine erau doar sunete înşirate. Nici eu nu pricepeam mare lucru. Dar vocea lui, cuvintele…treceau energetic prin mine. Primele scrieri pe care le-am citit singură au fost „O mie şi una de nopţi”, „Ramayana” şi nuvela „Sărmanul Dionis”. Mi se părea că întreaga înţelepciune a lumii stă cuprinsă în ele.
Am citit în schimb cu greu, pentru că era „musai”, „Baltagul”, „Alexandru Lăpusneanu”, sau „Ion”. M-au fărâmiţat, mi-au facut greaţă la propriu, cu toată consideraţia faţă de autori.
Eram o adolescentă însetată de cunoaştere, nu de sânge!
Mă uit la fata mea acum, când îmi spune: „Doamne…piramidă din capete de oameni” şi îi văd dezgustul pe faţă. Ce impact poate să aibă asta asupra unui suflet care încearcă să se descopere?
„Descrie-l pe Ion! Descrie personajul cu toata nebunia si frământarile lui. Mai mult, mai amplu”…până la identificare. „Simte-l! Simte-i furia!”
Cum ar fi să descrie locul din care venim? Aşa cum încă îl mai ştie. Să ni-l aducem şi noi aminte. Cum ar fi să-ţi povestească ce simte cand îi vorbesc îngerii?
Nu!
Moartea, orgoliul, răzbunarea, ura, ataşamentul pâna la obsesie…toate înşirate pe pagini întregi, pe care ei, copiii, trebuie să le asimileze, să le dezvolte, să le înveţe inconştient pentru ei, voit pentru alţii.
Frica de Dumnezeu învăţată la ora de religie…Haideţi, domni pofesori, să încercam cu iubirea de Dumnezeu!
Desene animate cu monştri, creaturi infernale si războaie. În America s-a scos pe piaţa sprayul „contra monştrilor” (!!) deoarece tot mai mulţi copii ajung la psiholog din cauza coşmarurilor din timpul nopţii. Bravo! Încă un produs vândut cu succes! Un banal spray de cameră, pe care stă lipită o etichetă cu textul „împotriva monştrilor”. Asta va linişti copilul şi ei îl vor putea intoxica în continuare cu programe prin care i se va scădea stima de sine, iubirea, dezvoltarea armonioasă, transformându-l în adultul frustrat, uşor de manipulat, care va înlocui sprayul contra monştrilor cu antidepresivele, uitându-şi adevarata natură.
Oare cine işi doreşte cu atâta sete mototolirea divinului încă de la primele manifestări?
De ce nu facem din „Poţi sa-ţi vindeci viaţa”, „Secretul”, „Magia”, „Profeţiile de la Celestine”, „Legea atractiei”, Lazarev….atâţia şi atâtea….lecturi obligatorii? Pentru că ele descriu compasiunea, iubirea, putinţa de a trăi, a avea, a crea?
Pentru că monştrii n-ar mai exista?
Pentru că am fi noi înşine, părţi ale aceluiaşi întreg, fără a avea nevoie de sprayuri şi farmacii?
Pentru că am fi sănătoşi la trup şi suflet?
….
I rest my case!

 

Sursa foto: internet

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;„Capra cu trei iezi”, sau ciopârţirea divinului de la primele manifestări&8221;

      1. basmul „Capra cu trei iezi” arata ca binele in cazul de fata capra, mama singura si cu 3 iezi mici, invinge raul indiferent cat de puternic pare. Vazut din plan duhovnicesc, lupul este vrajmasul care incearca toate tertipurile ptr a ne atrage in cursa lui. Dupa acest basm avem si ecranizarea Mama, un film excelent ptr copii. PS: Folositi variantele originale unde nu exista varsari de sange etc.

        Apreciază

      2. Mulțumesc de popas! Eu cred totuși că la o vârstă așa fragedă, copilul nu are cum să priceapă filosofia din spatele narațiunii propriu zise. Dacă e să ne raportăm duhovnicește, binele ar trebui să învingă prin iubire, înțelepciune și iertare. Aici avem crimă, o mamă sfâșiată, frică, răzbunare…sentimente și trăiri de cea mai joasă frecvență. Un exemplu superb de bine care într-adevăr învinge și transformă, se regăsește în poezia ” Cățelușul șchiop” ( un exemplu care mi-a venit pe moment, sunt destule). Învață copilul ce înseamna iertare, compasiune, smerenie, asumare a greșelii, întoarcerea la bunătate…

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s